Dezamagire

Si chiar daca afara e lumina.. in mine e intuneric. Am pierdut din nou calea.. Sunt doar o masina. Al carui destin este o sosea care nu stiu unde duce. Nimic in rest nu mai exista . Doar eu si soseaua mea. Privind temator fara sa ma opresc din mers, singura mea teama este sa nu cad in prapastie. M-am intrebat adeseori cand se va termina, m-am intrebat de asemenea ce voi face cand se termina. Dar cui ii pasa? Oricum totul in jurul meu e alb. Totul in jurul meu ..nu e. Nu e nimic care sa fie alb. Si totusi lumineaza. Doar in mine totul e in umbra.. in ceata... vag si ...frig. Pustiul este mult mai populat decat aici... in inima mea. Vreau doar acasa. Vreau sa ma opresc. Oricat de departe ai merge, sau oricat de putin, "acasa" va insemna mereu partea opusa a drumului.
Cateodata nu alegem sa plecam. Suntem doar parasiti. Cateodata nu alegem sa fugim...dar trebuie.
Este inundatie in subolul inimii, trebuie sa dau doar apa afara. Asta nu inseamna ca plang. La fel cum este inundatie si in cer, asta nu inseamna ca ploua.
Greselile odata facute, nu pot fi indreptate decat de cel care le-a facut. Si chiar daca v-a ramane semn, de la indoit.. indreptat.. indoit.. indreptat greseli... Nu-ti face griji. O sa tot repet singura poezie pe care o stiu " Sunt bine " si voi zambi la fel de convingator ca toti politicienii.