duminică, 27 iunie 2010

Fragmente

Traiesc cu "mine" in fiecare zi si totusi nu ma cunosc deloc. Devine frustrant.

A plouat o vreme in seara asta... incepusem sa cred ca am o umbrela pentru inima zilele trecute, insa m-am inselat, nu am si tot ce mai pot face este sa invat sa dansez in ploaie. E ca si cum un fluture ar fi nevoit sa zboare fara aripi.

Sper ca tu esti yang atunci cand eu sunt ying, sper ca tu esti "te"-ul din "te iubesc"-ul meu.

Am zis de multe ori ca te urasc, dar singura data cand te-am urat cu adevarat a fost atnci cand am realizat ca de fiecare data cand am avut nevoie de tine, nu ai vrut sa fi langa mine si sa ma ajuti. Ai vrut doar sa te uiti din departare si sa constati, cu un zambet patrunzator, cum ma sting, asemenea jarului. pentru ca asta a mai ramas din "noi": jarul...

Indiferent cat mi-am dorit, niciodata nu am putut sa incep de la zero.

Viata unui robot dureaza pana atunci cand se strica. Apoi il arunci si asta inseamna ca a murit. Viata oamenilor s-a terminat din momentul in care a inceput. Noi nici macar nu avem sansa de a ne strica.

[...] parca tot ce se intampla, se intampla doar pentru a-mi accentua concluzia ca viata este doar un lung sir de dovezi pentru a-ti arata ca moartea este atat de dulce.

E incredibil cate lucruri poti sa regreti si nici macar pe unul sa nu il poti schimba.

In iubire, degeaba cauti daca gasesti si nu poti pastra.

Daca fericirea presupune minciuna, atunci aleg indiscutabil minciuna.

2 comentarii: