Fara sens

Se foiesc toate cuvintele

In somnul lor adanc

Isi viseaza litere

Ce isi tipa linistea plangand.

Isi misca cu genele tacerea

Si mor toate vorbele

In final isi arunca moartea

Urland toate trairile.

Inca un minut ca sa treaca ziua

Inca o stea ca sa treca noaptea

Inca un sentiment ca sa treaca iubirea

Si inca un cuvant ca sa termin poezia.

Poveste de adormit copiii

In ghemotocu asta numit “lume” este vorba doar despre o ea si despre un el.. Tot universul se inclina in fata lor. Dar cand ea nu mai exista pentru el, universul cui ramane?
Ea: unde pleci?
El: plec, departe de tine!
Ea: si universul nostru cui i.l lasi?
El: nu m-a interesat pe mine vreodata ca sa ma intereseze acum… tu sa gasesti raspunsul!
Ea: Nu mai strivi sentimente sub forma unor gandaci, nu mai da nastere atator regrete!
El: Nu mai privi totul cu atata pesimism. te vei descurca si fara mine.
Ea: Am vrut de atatea ori sa plec si tot am gasit un motiv cat de mic sa raman.. tu ce faci?
El: e vina ta ca ai ramas. Nu imi pasa de tine sau trairile tale. Ori pleci tu, ori plec eu, alege!
Ea: Pleaca tu. Nu am sa imi tradez nicio clipa sentimentele. Pleaca... sa.mi ramana in minte doar urma pasilor tai.. pleaca si nu te intoarce vreodata. Nu ma compara cu alta „ea” ... ca eu te.am iubit mai mult si ea deloc... a fost alegerea ta, sa nu te gandesti la iubirea mea..Ca eu voi spune doar a fost odata, si copiilor mei, bietilor mei copii.. nu le voi povesti de tine. Nu... tu vei ramane doar cel care a distrus mereu vise, tu vei fii doar o lacrima din marea ochilor mei... as fi vrut nici macar atat sa nu fi fost...

Si din aceasta cauza universul, infinitul.. tot ce respiram si tot ce atingem.. nu mai e cum a fost odata... De atunci a aparut si ura si durerea... unei „ ea”... iar „el” ... nu s-a mai stiut nimic de „el” ... doar ca fericirea cu siguranta nu si-a mai gasit.o pentru ca a dat cu piciorul in ea .

Monolog

Multi dau definitii patetice iubirii fara macar a simti sentimentul. Eu ma simt in masura sa imi dau propria definitie. Iar propria mea definitie se altacuieste din 2 litere : « Tu ». Am ales aceasta simpla si totusi complexa definitie pentru ca prin acea persoana, impricit tu, traiesc, iar aceasta insemna o variatie de actiuni. Spre examplu : prin tine , mai concret, prin zambetul tau.. imi pot gasi linistea si fericirea. Datorita ochilor tai, am invatat sa citesc. Sa citesc fiecare sentiment dominant in tine. Desi prima data, ca orice prescolar, care nu stie sa citeasca , nu intelegeam nimic, acum am capacitatea de a citi cursiv. Iar exemplele pot continua la nesfarsit… Dar tu ? Care este definitia ta ?

Toate te au ca raspuns pe tine.

Dialog

-Cu ce ai murdarit bluza asta?

-Cu lacrimi.

 

-Spune-mi… tie ti.a plans cineva lacrimile?

-Nu...in schimb un fluture s.a sinucis.

 

-Scrie-mi o scrisoare… spune-mi ce mai faci… spune.mi daca iti mai amintesti prima zi..prima clipa.. primul salut. Dar ultimul? Spune.mi despre banca noastra… scanduri irosite. Spune-mi despre lumea care ne privea, despre gandurile ce nu treceau, nu taceau si nu incetau.. Despre mine. Despre tine. Doua asemanari .. diferite .

-Scuza-ma..Nu pot scrie despre astea decat cu un toc inmuiat in lacrimi.

 

-Mi.ai lasat un gust amar, amar ca si schizofrenia unui parfum.

La revedere!

• Bun venit din nou in inima mea

 

 

Degetele mi se tavalesc, rostogolesc si ametesca pe tastatura.. in cautarea ta. Pipaitul lor nu fac altceva decat sa te caute. Poate mai tarziu am sa mai caut si altceva… am sa mai pipai o floare..de la tine.. o poza..cu tine.. si poate chiar si un …fular?… al tau desigur.. Da, stiu. E cald.. poate renunt la fular. Tu..de ce imi esti special? Poate pentru ca imi zambesti din poza asta din fata mea… rama ma impiedica sa te ating… sticla afurisita.. Uhm.. m.am gandit ca poate pipaitul nu e indeajuns.. am sa te simt.. am sa simt inca odata atingerea ta… am sa simt iar buzele tale… ochii tai.. Si am sa iti imbratisez inima pana cand nu mai pot imbratisa ..din simturi. Si autnci ce e de facut? Poate da..am sa trec la altceva.. am sa te miros… da.. am sa miros  parfumul acela de pace de care m.am indragostit. Parfumul acela care imi intra in toti porii dupa ce ma strangi in brate. Si stii de ce? Pentru ca am facut un pact cu el.. sa te pot mirosi si dupa plecarea ta. Totu e defapt un simplu joc… stii? Ca atunci cand ma joc in parul tau. Ah` dar uite cat e ceasul. Am plecat… sa nu intarzii… azi o sa te pipai, o sa te simt, o sa te miros si o sa te iubesc iar.. si iar.. si iar……

Minciuni pe canapea

Ai incetat sa mai innoti in valurile parului meu de ceva timp. Drept rasplata nu o sa iti mai ramana decat o cafea.. bauta la 3 dimineata. Iar mie…mie  nu o sa imi mai ramana decat un gust amar de primavara ploioasa.. si toate astea de la cafeaua ta. Sau de la valurile parului meu… Nu o sa iti iert nici sufletul absurd care te-a lasat sa pleci. Si ploaia asta.. parca aduce un alt anotimp decat cel cu care ma obisnuisem.. cel pe care il numeam odata “ anotimpul nostru” .. stii tu ..cel cu 360 de zile . Nu.. gata.. nu am sa mai vorbesc despre tine. Desi imi esti ca un tic.. care se repeata la infinit..

Iti zic.. cand o sa ne revedem sa nu-mi plangi.. dar nici sa nu-mi zambesti. Mai bine sa te feresti. Cum stii cel mai bine… Straine!